Hyperboreii şi zamolxismul - Al. Dabija, Branislav Stefanoski 

Hyperboreii şi zamolxismul - Al. Dabija, Branislav Stefanoski 

…lucrarea lui Branislav Stefanoski ofera accesul la un tezaur concret de informatii istorice necunoscute pana acum in istoriografia romana si care, aceasta conteaza cel mai mult, sunt concordante cu izvoarele indirecte continute in scrierile istoricilor antici, validate astfel dupa doua milenii.

Totodata, amploarea si complexitatea investigatiei multidisciplinare, realizata cu instrumente istorice, lingvistice, arheologice, recursuri la Biblie, propune ipoteze foarte indraznete legate de cunoasterea lumii vechi si despre radacinile crestinismului.

Sunt date extrem de utile pentru istoricii din diferite domenii, pentru filosofii istoriei si ai cunoasterii si nu in cele din urma pentru toti cei care sunt interesati de propria identitate.

Punem aceasta carte la dispozitia publicului cu convingerea ca va

genera o schimbare. Acesta este doar un inceput.

…………………………..

Studiul istoriei antice si al paleolingvisticii apartine unui domeniu foarte complex al cercetarilor stiintifice.

Din cauza limitarilor impuse de scopul indeplinirii unor interese politice stricte, prezentarea contemporana a istoriei antice, si inainte de toate a paleolingvisticii, este intemeiata pe stereotipii si pe afirmatii ipotetice care nu fac decat sa satisfaca necesitatea politica a anumitor centre de putere, in locul studierii si prezentarii adevarului.

in conditii de absenta sau, mai exact, de limitare a gandirii in studierea artefactelor disponibile, s-a reusit compunerea si impunerea unei imagini ireale despre originea unor popoare.

Iar pentru ca ironia sa fie si mai mare, odata fixat „adevarul absolut" din partea manipulatorilor politici (undeva intre secolele XVII si XVIII), in perioada imediat urmatoare, ca principali purtatori si avangardisti ai apararii acestui „adevar absolut", apar „cadre" care fac parte chiar din popoarele carora le este adus pentru totdeauna acest prejudiciu iremediabil.

La prima vedere, observatiile expuse aici par a fi subiective, dar practica arata foarte clar ca „ienicerii" sunt arma cea mai puternica de care dispun centrele de putere politica.

Ca reprezentanti „recrutanti" ai popoarelor care sunt tinta manipularii, ei lupta din greu si se opun prezentarii adevarului, folosind toate mijloacele care le vin la indemana.

Avand in vedere ca este vorba de „profesionisti" care sunt angajati si conduc institutiile stiintifice de stat, ei sunt dispusi sa aplice si o cenzura severa, servind unui singur scop, acela de a-si apara propriile titluri academice si statutul privilegiat pe care l-au obtinut in societatea respectiva.

Pentru ei, adevarul si interesul poporului din care provin sunt sporadice. Pe primul loc este interesul propriu si nimic altceva…