Zana iernii - Ion Tomoiaga

Afara ninge iar si fulgii se astern,

Si noaptea-ncet se lasa cuprinsa de mister.

Totul parca geme si geme-ntreg pamantul,

Si nimeni nu mai misca, se-aude numai vantul.

Primisem ca o floare botezul iernii aspre

Si, prins ca-ntr-o valtoare, ma rog, inghet si-astept,

Iar inima mi-e trista si stau in asteptare

S-apara zana iernii, s-o strang incet la piept.

Iubirea-ti este pura si gandul ti-e curat,

Si gura ta cea dulce mereu m-a imbatat,

As vrea sa-ti simt privirea si sanii sa ti-i mangai,

Sa-ti cada-n valuri parul, sa-ti mangai si genunchii.

Sa-ti sorb iubirea toata si tot ce ai in tine…

Iubirea este totul si totul e iubire.

Hai vino tu, iubito, in ale mele brate,

Sa iti sarut si parul, sa te sarut pe pleoape!

Ti-e teama de iubire, de dragoste curata?

Si simti c-a ta iubire ramane-ndurerata?

Cand inima te-ndeamna, primeste-ma la tine,

Iubirea adevarata o data-n viata vine.

Si stand pe pieptul moale, mereu sa ma dezmierzi

Si sa-mi oferi chiar totul, iubito! Tu ce crezi?

Cand totul de afara e iar batut de vant,

O dragoste frumoasa se naste pe pamant.