Strainul - Albert Camus

Traducere noua, de Daniel Nicolescu

Premiul Nobel pentru Literatura

Strainul este primul roman al lui Albert Camus. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran in 1967, de regizorul Luchino Visconti, intr-o productie cu Marcello Mastroianni in rolul principal.

La doar citeva luni dupa ce nu manifestase nici o umbra de sentiment la inmormintarea mamei lui, protagonistul romanului Strainul, Meursault, ucide un arab. Este momentul cind povestea se desparte. Mai intii ne poarta spre trecut, unde asistam la viata relativ banala a unui functionar din Alger: moartea mamei, prietenia cu vecinul Raymond, relatia cu o fosta colega de serviciu, ajutorul dat lui Raymond ca sa se razbune pe o iubita presupus infidela. De aici insa lucrurile devin tot mai tensionate, caci iubita lui Raymond e algeriana, iar fratele ei ii va urmari pe francezi ca sa-i razbune onoarea. Meursault il intilneste la un moment dat pe plaja si il impusca, intr-o clipa de inexplicabila dezorientare. Romanul a fost descris in multe feluri: portretul unui sociopat, o critica a societatii care nu accepta in rindurile ei insi aparent lipsiti de orice umanitate sau, dintr-o alta perspectiva, o poveste postcoloniala.

„Acum multa vreme am rezumat Strainul intr-o fraza care, trebuie sa recunosc, este extrem de paradoxala: «In societatea noastra, orice om care nu plinge la inmormintarea mamei lui risca sa fie condamnat la moarte». Voiam sa spun pur si simplu ca eroul cartii este condamnat pentru ca nu se prinde in acest joc. Astfel, el este strain de societatea in care traieste, rataceste, la marginea ei, prin foburgurile vietii private, solitare, senzuale. Si tocmai de aceea cititorii au fost tentati sa-l considere o epava. Ne-am face totusi o idee mult mai exacta despre personaj, in orice caz, mult mai apropiata de intentiile autorului, daca ne intrebam prin ce anume Meursault nu se prinde in joc. Raspunsul e simplu: refuza sa minta. Sa minti nu inseamna numai sa spui ceva ce nu este. Ci si, mai ales, sa spui ce este si, in ce priveste sufletul uman, sa spui mai mult decit simti. E ceea ce facem cu totii, in fiecare zi, pentru a ne simplifica viata.” (Albert Camus)