Secundele melcului. Antologie. 1972-2020 - Ion Urcan

Edict

De azi inainte

Orice pagina goala

Va iesi din depozite

Numai ca sa panseze

O rana mortala

Se va socoti rana

Orice loc atins de buze sau pleoape

Si peste care noaptea a trecut

Un susur de vant

Sau de ape

* * *

Biologic, ar apartine „generatiei ’80”, dar il diferentiaza fata de confratii din tara lipsa de apetenta militanta, comuna, insa, cu a altor camarazi de la „Echinox”, si adeziunea la o modernitate lirica acceptata si asimilata firesc si echilibrat. Ca e constient de faptul ca lucreaza cu conventii ale scrisului, pe care le evidentiaza cu o anume detasare a omului care-si cunoaste uneltele, ca i-a citit si pe altii, se vede in numeroase poeme inca de la debut. […]

Poetul se raporteaza mereu foarte liber la reperele culturale, livresti, uzand de ele cu precadere in interes... ironic, atras uneori de jocul verbal, dar viziunea lui are un caracter ludic mai general, in masura in care viata ii apare, mai direct sau mai indirect, ca un spectacol privit de la o distanta intrebatoare, cu necesarul simt al umorului, ca de taran sugubat care a vazut multe la viata lui, insa trecut si prin scolile cele mari, adaugand acestor daruri native cenzura, cand mai taioasa, cand mai laxa, a constiintei cultivate, refuzand mereu sa se lase prins in capcanele intinse, sub varii forme, de lumea din jur. Dar, din cand in cand, si cu o incredere intr-un „nerostit cuvant” consolator. […]

Ion Urcan atinsese cu a doua sa carte de poeme o cota inalta a maturitatii creatoare, asigurandu-si mai mult decat oricand mari si uneori spectaculoase libertati, atat in registrul cotidian al expresiei, cat si in spatiul ludic, rafinat si inventiv, in care „operatorul limbajului” dovedea eminente calitati de modelator al materiei verbale. Intrerupt brutal intr-un moment de varf, scrisul sau lasa, dincolo de marea tristete provocata de disparitia sa fizica, destule pagini rezistente, de autentica vibratie lirica si de marca stilistica originala. (Ion Pop)

* * *

ION URCAN s-a nascut in 21 septembrie 1955, in satul Luna, judetul Cluj. A absolvit Liceul la Campia Turzii, sectia umanista, in 1974. A urmat si terminat Facultatea de Filologie a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, specialitatea Limba si literatura romana – Limba franceza (1979). A fost redactor la revista Echinox intre 1976 si 1979. A publicat cronici si recenzii literare: Martori oculari (D. Tudoran), in Echinox, nr. 11-12/1976; Starea de gratie (M. Bojan), in Echinox, nr. 5/1977; A trai literatura (D. Culcer), in Echinox, nr. 6-7/1977; Orion si lumea (Geo Bogza, in Echinox, nr. 11-12/1977; Aliante literare (V. Cristea), in Echinox, nr. 4/1978; Epifanii (Daniel Turcea), in Echinox, nr. 3-4/1979; Mastile dramei (M. Voda-Capusan), in Echinox, nr. 5/1981; Trandafirul si clepsidra (D. Damaschin), in Vatra, nr. 4/1986; Spatiu romanesc (M.-L. Cristescu), in Tribuna, nr. 25/1986; Apocalipsa mioritica (D. Tepeneag), in Apostrof, nr. 5/1992; Scoala ardeleana de poezie (I. Pintea), in Cadran, nr. 13/ 1992; Paharul cu apa (R. Preda), in Cadran, nr. 7/1993; Spre un metarealism? (Jean Guitton), in Cadran, nr. 7/1993 ; Impotriva realului (Viorel Muresan), in Familia, nr. 10-11/1995.

Eseuri: Arta populara si profesionalism, in Cadran, nr. 29/1990; Iesirea din iarna, in Actualitatea (B-N), nr. 1/1997.

Interviuri literare: Convorbire cu Cornel Regman, in Apostrof, nr. 10-11/1991; Convorbire cu Stefan Augustin Doinas, in Apostrof, nr. 5/1992.

Traduceri din limba franceza: Maurice Scève – Délie, object de la plus haute vertu (fragmente), in Echinox, nr. 9-10/1976; Siluan de la Athos – Écrits spirituels (fragmente), in Cadran, nr. 7/1993.

Intre 1990-1994 a desfasurat o activitate publicistica in presa locala din Bistrita, in calitate de redactor-sef al revistei Cadran si al Actualitatii (B-N).

Doctor in filologie la UBB, cu o teza dedicata lui Ion Budai-Deleanu (2002 - avandu-l ca indrumator pe V. Fanache). Intre 2004-2008, lector asociat la Universitatea de Nord Baia Mare. Intre 2008-2009, inspector de specialitate la ISJ Bistrita-Nasaud.

A publicat Ad usum Delphini, Ed. Echinox, 1994 (versuri); Opera literara a lui Ion Budai-Deleanu, Ed. Casa Cartii de Stiinta, in 2004; Contexte ale Tiganiadei, Ed. Paralela 45, in 2010. In 2016 publica volumul de versuri O seara la restaurant.

A fost muzeograf la Muzeul Judetean Bistrita-Nasaud si profesor de liceu la Bistrita.

Ion Urcan a incetat din viata in 21 martie 2020.