Recviem pentru Est - Andrei Makine

Description

editie de buzunar Traducere din limba franceza de Ileana Cantuniari Recviem pentru Est este o incercare aproape proustiana de a recupera adevarata istorie a perioadei sovietice, acea istorie dezbarata de politica si ideologia oficiale, ce dainuie doar in memoria faptelor concrete si in amintirea celor care au trait-o. Nevoia de a spune adevarul despre viata din acea epoca – despre orori, persecutii si deportari, despre manipularea maselor –, intilnita de altfel si in roman („Intr-o zi, va trebui sa putem spune adevarul...”), il determina pe erou sa se intoarca in trecut, al sau si al strabunilor sai, si sa retraiasca experientele dureroase ale celor care au luat parte la crearea istoriei. Prin intermediul a trei voci narative, a protagonistului, a tatalui si a bunicului acestuia, romanul reuseste sa acopere intreaga perioada sovietica – Revolutia, colectivizarea, al Doilea Razboi Mondial, conflictele din Lumea a Treia, finantate de Uniunea Sovietica – si sa o demitizeze, opunind istoriei oficiale deformate o istorie individuala, alcatuita din trairi autentice. Alternanta planurilor temporale, a elementelor de autobiografie fictionala si de roman de spionaj, stilul poetic si muzicalitatea frazei dau nastere unei arhitecturi grandioase si solemne, un recviem liric al acestei ere care aluneca incet-incet in uitare. Andreï Makine (n. 1957, in Siberia) se numara printre cei mai apreciati scriitori francezi contemporani, fiind asimilat imediat de tara de adoptie dupa succesul rasunator al romanului Testamentul francez (1995; Polirom, 2002, 2013), distins cu Prix Goncourt, Prix Médicis si Prix Goncourt des Lycéens. Scrise intr-un stil sobru si evocator inconfundabil, romanele sale au incintat publicul cititor, fiind traduse in peste patruzeci de limbi. La Editura Polirom au mai aparut: Crima Olgai Arbelina (2001, 2015), Pamintul si cerul lui Jacques Dorme (2004, 2014), Femeia care astepta (2005), Iubirea omeneasca (2007), Recviem pentru Est (2008), Viata unui barbat necunoscut (2010, 2016), Cartea scurtelor iubiri eterne (2011, 2016), O femeie iubita (2013), Patria locotenentului Schreiber (2015) si Arhipelagul altei vieti (2017). In 2005, scriitorul a fost recompensat cu Premiul Printul de Monaco pentru vasta sa cariera literara, iar in 2015 a devenit membru al Academiei Franceze.