Plante si Miresme Biblice. Hrana pentru Suflet si Trup - Ovidiu Bojor

„Florile merg atat de departe cu bunatatea lor incat parfumeaza mainile celor care le strivesc.”

Titlul cartii noastre, PLANTE SI MIRESME BIBLICE. HRANA PENTRU SUFLET SI TRUP, impune cateva precizari.

Sursa informatiei preliminare o constituie Biblia in ansamblul ei, Vechiul Testament si Noul Testament laolalta, pe drept cuvant numita Cartea Cartilor. In paginile ei am identificat 90 de plante, fiecareia dedicandu-i o monografie structurata astfel: mentiuni si semnificatii biblice, descriere stiintifica, compozitie chimica, actiune farmacologica, utilizari (terapeutice), mod de administrare si, cand a fost cazul, contraindicatii.

Notiunii de planta, riguros determinata stiintific, i-am asociat vocabula mireasma nu din dorinta de a obtine un efect poetic, ci pentru a cuprinde intr-un termen atat derivatele unor plante (uleiuri esentiale, rasini, vin, faina etc.), cat si preparatele din plante folosite in ritualurile religioase despre care se vorbeste in Vechiul si Noul Testament.

Prin subtitlu am dorit sa subliniem ca plantele si derivatele vegetale sunt pentru om o hrana complexa, care se adreseaza nu numai trupului, ci si sufletului. Mai mult inca, am pus sufletul inaintea trupului, pentru ca — se stie de la parintii medicinii — partea nu se poate vindeca fara a trata intregul si nici trupul ignorand sufletul.

Plantele au aparut prin vointa dumnezeiasca in ziua a treia a Facerii lumii, dupa despartirea apelor de uscat si inaintea despartirii luminii de intuneric: «Si a zis Dumnezeu: „Pamantul sa odrasleasca verdeata: iarba purtatoare de samanta, dupa felul si asemanarea ei, si pom roditor care dupa felu-i sa dea rod cu samanta’n sine pe pamant!”» (V. T., Facerea 1: 11, BVA, pag. 22). S-a observat corect ca singularul generic „iarba” si, respectiv, „pom” sugereaza ideea de specie pe care, adaugam noi, o subliniaza precizarea ca „iarba” si „pomul” poarta (dau) samanta dupa felul propriu si asemanarea proprie. Plantele sunt asadar, potrivit Sfintei Scripturi, parte a lumii. Aceasta parte a lumii, Dumnezeu o daruieste in ziua a sasea oamenilor: «Si a zis Dumnezeu: „Iata, va dau voua toata iarba datatoare de samanta pe fata'ntregului pamant, si tot pomul purtator de rod cu samanta de pom intr’nsul; acestea va vor fi voua spre hrana.”» (V. T., Facerea 1: 29, BVA, pag. 23). Faptul ca Dumnezeu ne-a dat noua, oamenilor, plantele „spre hrana” motiveaza atat finalitatea, cat si titlul si subtitlul cartii noastre.

Cele nouazeci de plante asupra carora ne-am aplecat noi apar firesc, in cursul povestirii unor intamplari si evenimente biblice, cu prilejul prezentarii unor lacasuri si ritualuri, in parabolele profetilor si ale Mantuitorului. Multe dintre ele sunt — cum se va vedea — bineplacute lui Dumnezeu si caracterizate ca atare. Unele sunt pomenite ca facand parte din hrana coti-diana a populatiilor si personajelor biblice. La altele se recurge in situatii extreme, de calamitate. Cu unele este ilustrata in parabole fapta buna a omului, iar cu altele fapta rea. Noi le-am cules pe toate din albia povestirii si a semnificatiilor spirituale, pentru a le evidentia, pe de o parte, semnificatia pe care le-o confera textul biblic, iar pe de alta pentru a le prezenta utilizarile terapeutice.

In legatura cu identificarea plantelor mentionate in Biblie, trebuie sa spunem ca nu exista intotdeauna unanimitate de opinii. Controversele apar inca de la descifrarea originalului, apoi nici talmacitorii textului biblic, care trebuie sa aiba o uriasa cultura generala, nu s-au putut substitui botanistilor. Dar nici botanistii nu se pot pune in toate cazurile de acord; a se vedea exemplul Marului. In privinta identificarii plantelor mentionate in Biblie, noi credem ca trebuie sa se tina seama de doua elemente: a) spatiul in care  s-au petrecut evenimentele biblice este un spatiu de interferenta, unde se pot intalni specii din arii diferite; b) de-a lungul a doua milenii, unele specii au putut sa dispara sau sa se transforme intr-o masura semnificativa.

Fiindca s-ar putea ca unii cititori sa se intrebe de ce doi oameni de stiinta au consacrat o carte plantelor mentionate in Biblie, noi nu ne sfiim sa afirmam ca suntem in acelasi timp si oameni cu credinta. Noi consideram ca intre Stiinta si Credinta nu exista antagonism. Stiinta si Credinta sunt compatibile, fiind fetele aceleiasi monede.

Impotriva teoriei evolutioniste care a impartit tot ceea ce este viu in regnul animal si regnul vegetal, noi situam omul intr-un regn propriu, anume „regnul uman”. Singur omul a fost creat de Dumnezeu dupa chipul Sau si inzestrat cu suflet nemuritor, forma cea mai inalta a existentei, a tot ce exista in Universul infinit. Atat timp cat credem in legea conservarii materiei si in legea conservarii sau transformarii energiei, de ce n-am crede si in legea perenitatii sufletului? Prin perenitatea sufletului nostru, noi suntem situati in vesnicie din clipa in care am fost procreati; de aceea, nu ne putem intoarce in nonexistenta („in nefiinta”).

Creatia cuprinde doua elemente majore: lumea materiala si lumea transcendentala. In om exista aceste doua elemente. Dumnezeu este creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Stiinta poate explica cele vazute prin mijloace din ce in ce mai perfectionate; cele nevazute se pot explica prin realitatea transcendentala care ne este dezvaluita de insasi originea noastra sacra.

Pe masura ce metodele de cunoastere a „intregului” se perfectioneaza, bariera dintre Stiinta si Credinta dispare. Ceea ce ieri era considerat miracol, astazi devine realitate. O dovada relativ recenta. Pe baza unui studiu din domeniul fizicii cuantice a fost confirmata „memoria apei” in homeopatie. In urma unor dilutii succesive, in apa nu mai exista nici o molecula de substanta activa din planta din care a fost preparat remediul homeopatic. Si totusi, apa aceasta are proprietati terapeutice certe!

Cu acest exemplu in minte, putem depasi barierele relatiei „structura chimica” — „actiune biologica” si ne putem intreba in ce masura influenteaza o „apa sfintita” sau un „mir” in comparatie cu o simpla infuzie sau un extract natural pe care il folosim in fiecare zi.

La terminarea cartii despre plantele si miresmele biblice ne-am dat seama cat de putin cunoastem despre tainele plantelor. Despre „sufletul” plantelor ascuns in substante active, despre marea lor capacitate de daruire, despre sacrificiul lor suprem dau seama cuvintele unuia dintre martirii romani intru credinta: „Florile merg atat de departe cu bunatatea lor incat parfumeaza mainile celor care le strivesc.”

AUTORII