Perceptii despre Armonia Creatiei Divine. Armonia Creatiei, partea a 3-a - Dan Prepelita

Cand consemnez perceptiile, nu stiu ce scriu, dar cand citesc ce am scris, sunt complet socat. Secretul consta in aceea ca, in timpul primirii perceptiilor, trebuie sa nu ma gandesc la nimic, sa scriu doar ce vad cu ochii mintii”. „Cuvintele pe care le-am scris in mare graba, nu le-am auzit de la nimeni, nu le-am citit niciunde si nu mi-au fost dictate sau soptite in ureche de nimeni. Le-am perceput pur si simplu, direct din fata ochilor in mana mea si, fara sa le inteleg sau sa deslusesc intelesul pe loc, le-am scris rapid, de cate ori am simtit nevoia de a scrie.

„Desi pare ca durerea pierderii a declansat „perceptiile” spirituale, unele de-a dreptul socante si altele de negasit in alte lecturi cunoscute de mine pana acum, cred ca durerea a fost doar o forta/un stimul care a activat constientizarea iubirii, iar iubirea insasi a devenit torta care i-a luminat aceasta fantastica si minunata calatorie in universul pe care nici aparatele omenesti, oricat de moderne sunt ele, inca nu-l pot patrunde si intelege. Asadar, nu durerea sufleteasca intensa este motivatia calatoriei autorului in mintea Universului, cat iubirea constientizata ca o consecinta a durerii pierderii.

Desi a lucrat ca profesor universitar si vine dintr-o zona, sa zicem, „tehnica”, Dan Prepelita a reusit sa iasa din tiparele stiintifice, care tind uneori sa stranguleze mesajul spiritual, in primul rand pentru ca el este neverificabil.”

Maria Timuc

Pe masura ce se inainteaza in viata, odata cu cresterea varstei, corpul omului imbatraneste, se degradeaza, metabolismul se reduce si este afectat negativ din ce in ce mai mult, dar omul respectiv, desi simte si recunoaste ca s-a schimbat fizic si ca a imbatranit, percepe un suflet la fel de tanar ca la 20 de ani, simte ca are aceleasi sentimente, dorinte, poate putin estompate, dar sufletul si-l concepe si si-l recunoaste tot tanar, trupul cedeaza, dar sufletul ramane acelasi mereu. Trupul imbatraneste progresiv, dar sufletul ramane mereu tanar si nelinistit pana la moartea corpului.

Oare nu este asta dovada clara ca sufletul este nemuritor, ca are cu totul alt statut decat corpul fizic si ca de fapt sunt doua parti distincte care un timp numit ”viata” sunt inlantuite, fiecare avand calitati diferite, corpul supunandu-se legilor materiei din care este creat, iar sufletul legilor cerului din care face parte, de unde a venit si unde se va duce dupa despartirea si eliberarea de trup. Doi in unul, dar fiecare cu drumul sau. Iata OMUL.