Pe urmele flacarii - Hafsah Faizal

Zafira este Vanatorul, deghizata in barbat cand se aventureaza in blestemata padure a tinutului Arz pentru a-si hrani poporul. Nasir este Printul Mortii si ii asasineaza pe cei suficient de nebuni ca sa-l infrunte pe autoritarul sau tata, sultanul. Daca oamenii vor descoperi ca Zafira e o fata, toate realizarile ei vor fi respinse; daca Nasir va da dovada de compasiune, tatal lui il va pedepsi in cele mai brutale moduri cu putinta. Si Zafira, si Nasir sunt adevarate legende in regatul Arawiyei ― dar niciunul dintre ei nu-si doreste asta. Razboiul sta sa izbucneasca si tinutul Arz inainteaza in fiecare zi, cucerind pamantul si absorbindu-l in umbra. Cand Zafira porneste in cautarea unui artefact pierdut care sa redea magia lumii ei suferinde si sa opreasca Arzul, Nasir e trimis de sultan intr-o misiune asemanatoare: sa recupereze artefactul si sa-l ucida pe Vanator. Dar un rau stravechi se trezeste la viata in timpul calatoriei lor, iar obiectul pe care ei il cauta ar putea deveni o amenintare mai mare decat isi pot imagina.

Inspirata de vechea Arabie, cartea lui Hafsah Faizal - prima din seria Nisipurile din Arawiya - este un debut palpitant despre revelatii, iubire, onoare, invingerea temerilor si despre asumarea propriei identitati.

Fragment din cartea "Pe urmele flacarii" de Hafsah Faizal:

"Nasir se apropia. Simtea asta. 

Sau cel putin asta isi tot spunea ca sa poata continua. Umbrele se alungeau si se scurtau odata cu rasuflarea sa. Era prea devreme ca sa se lase noaptea, dar cerul lipsit de stele era apasat in intuneric. 

Si era prea tarziu sa se intoarca. Chiar daca-si amintea drumul, ceilalti isi schimbasera pozitia. Doar Vanatoreasa ii putea gasi de-acum. 

Zafira. 

Numai Zafira ii putea gasi. A trebuit sa se opreasca din mers cand i-a rostit numele in minte pentru prima oara. 

Si-a continuat drumul haotic, cu busola scoasa, pana cand a auzit in aer un fosnet inconfundabil, avertizandu-l ca acolo mai era cineva. 

Nasir a ramas nemiscat. Degetele i s-au lipit de manerul de piele al iataganului.

O silueta se zarea langa stanci.

N-avea nevoie ca ea sa vina la lumina ca sa-i recunoasca mersul leganat. Fosnetul rochiei. Pielea ei sclipea in miscarile lungi ale luminii, la fel de frumoasa precum cele mai adanci asfintituri.

- Kulsum, a oftat Nasir.

Ea a inclinat capul. Nasir s-a incruntat si pulsul i-a trimis un avertisment tremurator, dar a lasat taisul jos. L-a varat in teaca. O furtuna parca ii tulbura mintea, involburandu-i dunele gandurilor.

- Printul meu, a zis ea cu un ton matasos, cel care-l eliberase in numeroase nopti.

Nasir se afla dintr-odata in mai multe locuri in acelasi timp, niciunul atat de infricosator ca furtuna dinauntrul lui.

- Vanatoreasa nu merita.

Nasir a rostit lent:

- Am nevoie de ea, daca vreau sa gasesc Jawaratul.

- Si daca-l gaseste si incearca sa-ti ia viata - atunci ce faci?

- N-ar face asta.

Nu se indoia de asta. Chipul lui Kulsum a fost strabatut de un zambet care l-a indurerat.

- Nu mai e fata nestiutoare care era cand a pasit pe insula asta.

Kulsum a facut un gest spre dune.

- Insula Sharr schimba oamenii. Si pe tine te-a schimbat.

Ai inceput s-o iubesti.