Opere Complete. Volumul 17, Dezvoltarea personalitatii - C. G. Jung

Pentru cititorul celor sase volume ale seriei de Opere Complete ale lui Jung publicate deja de Editura Trei, prezentul volum, cel de-al XVII-lea, poate parea surprinzator. In timp ce volumele anterioare aveau un caracter marcat teoretic — principalele contributii psihanalitice si psihologice ale lui Jung, respectiv teoria arhetipurilor si teoria tipurilor psihologice, sunt continute in primul si cel de-al saselea volum —, Dezvoltarea personalitatii are un pronuntat caracter practic. Domeniul ales este cel al dezvoltarii personale prin educatie. Ca expresie a preocuparii sale, Jung participa la mai multe congrese internationale pentru educatie, unde isi expune ideile legate de importanta psihologiei analitice pentru dezvoltarea personala.

In contextul mai larg al miscarii psihanalitice, interesul descoperitorului inconstientului colectiv pentru problemele pedagogiei nu constituie o exceptie. Dimpotriva, constatand ca radacinile nevrozei adultului se afla in disfunctiile relationarilor (educative) intrafamiliale din copilarie, psihanalistii perioadei inceputurilor au considerat pe buna dreptate ca profilaxia printr-o educatie modificata in sens permisiv este preferabila terapiei corective ulterioare. La Jung, perspectiva este mai generala, mai putin specializata.

Vasile Dem Zamfirescu

„… Este institutia initierilor sau a consacrarilor virile; la varsta pubertatii, adolescentul este dus in casa barbatilor sau intr-un alt loc de consacrare, unde este sistematic instrainat de familie. Totodata este initiat in tainele religioase si este situat intr-o lume complet noua, nu doar in ce priveste relatiile cu totul noi, dar si ca o personalitate noua, devenita un «quasi modo genitus». Initierea este adesea legata de tot felul de torturi, nu rareori de circumcizie si altele asemenea. Obiceiurile sunt fara indoiala stravechi si au lasat urme in inconstientul nostru, la fel ca multe alte trairi primitive. Ele au devenit aproape un mecanism instinctiv, asa incat si fara o necesitate exterioara se reproduc mereu de la sine, ca in cazul «botezului studentesc» sau in consacrarile studentilor americani care il depasesc pe acesta. Ele sunt ingropate in inconstient ca o imagine primordiala, ca un «arhetip», cum spune Augustin."

C. G. Jung

Carl Gustav Jung a fost medic, psiholog si psihiatru elvetian, fondatorul psihologiei analitice.

A facut studii de medicina generala si psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zürich si medic-sef la clinica psihiatrica universitara Burgholzli. Este cu precadere interesat de psihoterapia clinica si, concomitent, de cercetarea experimentala si teoretica. Intre 1907 si 1912 colaboreaza intens cu Freud, acesta avand o influenta decisiva asupra lui Jung. Este atras in special de cercetarile acestuia legate de isterie si de vise. Ruptura cu Freud este marcata de aparitia lucrarii Wandlungen und Symbole der Libido (1912), in care Jung incearca o largire a orizontului de interpretare freudian si o implicita critica a acestuia. Aceasta ruptura il va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitica, axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentala a omului si pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experienta clinica.

Cuprins:

Aplicatii ale psihologiei analitice (Vasile Dem. Zamfirescu)

I Despre conflictele sufletului infantil

Prefata la editia a doua

Prefata la editia a treia

Prefata la editia a patra

Addenda

II Introducere la Frances G. Wickes

Analiza sufletului infantil

III Importanta psihologiei analitice pentru educatie

IV Psihologia analitica si educatia

Prefata la editia a treia

V Copilul dotat

VI Importanta inconstientului pentru educatia individuala

VII Privitor la devenirea personalitatii

VIII Casnicia ca relatie psihologica

ANEXE

Bibliografie

Indice de nume

Indice de termeni

Publicata prima data de Walter-Verlag, Solothurn si Düsseldorf, 1995

Traducere Viorica Niscov