Opera poetica (II) - Paul Celan

Traducere din limba germana de George State

Postfata de Andrei Corbea

„S-a spus cu dreptate ca modelul ideal pentru traducatorii lui Celan il ofera insusi traducatorul Celan. Fara lecturile din Nietzsche, Heidegger, Adorno si din eseistica lui Valéry, el nu s-ar fi incumetat sa traduca poemul Jeune Parque [...]. Traducatorul trebuie sa fie el insusi poeta doctus, altfel spus sa dispuna de aptitudinea exersata de a detecta sensurile apropiate si indepartate, sa reconstituie aluziile biografice si culturale, inclusiv tesutul intertextual al dialogului cu alti poeti, unii tradusi de Celan, sa revada istoria genezei textelor si contextele lor, sa descifreze, in definitiv, cu smerenia datorata «textului‑sursa», o incifrare cu care s-a indeletnicit oricum o cuprinzatoare exegeza, oricind consultabila. Am convingerea ca in cazul traducerii de fata putem conta pe implinirea unui program intelectual aflat la inaltimea misiunii asumate.” (Andrei Corbea)

Unul dintre spiritele care au marcat gindirea poetica europeana a secolului XX, Paul Celan (Paul Antschel) s-a nascut la Cernauti, in 1920, intr-o familie de evrei vorbitori de limba germana. Studiile universitare le incepe la Tours, unde pleaca in 1938; revine in Romania inaintea izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Dupa 22 iunie 1941 este mobilizat in detasamentele de munca obligatorie pentru barbatii evrei la Radazani, Falticeni si Tabaresti; parintii mor succesiv in lagare din Transnistria, unde fusesera deportati in iunie 1942. In aprilie 1945 Celan se refugiaza la Bucuresti, unde va locui pina in decembrie 1947, cind paraseste definitiv Romania. Dupa sase luni petrecute la Viena, se stabileste la Paris. Studiaza la Sorbona, iar din 1959 ocupa postul de lector de limba germana la École Normale Supérieure. Poet de limba germana, Celan publica primul volum de versuri, intitulat Nisipul din urne, la Viena, in 1948; patru ani mai tirziu apare Mac si memorie, cartea care i-a adus recunoasterea criticii, urmata, rind pe rind, de volumele ce l-au consacrat drept unul dintre cei mai importanti poeti ai secolului XX: Din prag in prag (1955), Gratii de vorba (1959), Roza Nimanui (1963), Schimbare de suflu (1967) sau, postum, Ograda timpului (1976). De asemenea, va traduce in germana din, printre altii, Paul Valéry, Henri Michaux, René Char, Osip Mandelstam, precum si prima carte franceza a lui Emil Cioran. Paul Celan primeste in 1958 Premiul Literar al Orasului Bremen, iar in 1960 i se decerneaza Premiul Georg Büchner. Bolnav, se sinucide in 1970.