O veche oboseala de soi mare - Anca-Domnica Ilea

O veche oboseala de soi mare - Anca-Domnica Ilea 

Onorati cititori, cunoasteti neincrederea instinctiva pe care-o inspira oamenii prea curajosi: prea constienti, adica, de-a „fi“ astfel (cabotinismul e var primar cu inselaciunea), ori prea inconstienti de primejdie (ignoranta relativizeaza meritul). Dimpotriva, anumite „eroisme“ sunt in masura de-a impune spontan un respect care (desi, uneori, frizeaza naivitatea) intuieste fara gres caracterul lor autentic, ca nascute fiind din teama, din disperare, din iubire, din razbunare, dintr-un neprevazut… Pe scurt, un amalgam de tarie si slabiciune ce nu-si reneaga, intr-o situatie-limita, omenescul ros de indoieli, condamnat sa aleaga. Dar, cum eu, una, prefer chipurile vii portretelor-robot, ii chem la judecata pe Isidore Ducasse, Dino Buzzati si Julio Cortázar.

Anca-Domnica Ilea