Morcoveata (editie ilustrata de Valter Riess) - Jules Renard

Publicata in 1894, povestea lui Morcoveata ne pune fata in fata cu peripetiile unui baiat roscat si pistruiat, care traieste in Franta rurala a secolului al XIX-lea. Scriitorul Jules Renard surprinde universul copilariei filtrat prin ochii unui copil hipersensibil, cu o personalitate complexa. François este al treilea si cel mai mic copil al familiei Lepic. Familia si apropiatii il numesc Morcoveata, din cauza parului roscat si a pistruilor sai. Fratii sai mai mari, Felix si Ernestina, sunt tratati cu dragoste de mama lor, in timp ce Morcoveata este dispretuit permanent si supus umor abuzuri fizice si emotionale. Seria de umilinte il afecteaza pe baiat, care traieste o viata de singuratate si de amaraciune. Sub ironia usor amara se ascunde tandretea pentru tatal sau, care-l ignora, si pentru mama sa, care-l persecuta, profunzimea sentimentelor fiind analizata cu mare finete si sensibilitate de catre autor.

Morcoveata isi arata furia fata de mama sa prin agresivitatea fata de animale, fiind incapabil sa-si exprime dorinta de iubire si recunoastere. Desi se straduieste sa aiba o relatie afectuoasa cu tatal sau, acesta ignora totusi, atunci cand se nimereste acasa, cruzimea pe care o indura propriul fiu. Singurul adult responsabil de dezvoltarea baiatului se intampla a fi nasul sau, care il ia la pescuit, ii gateste si il primeste la el peste noapte.

La scoala, Morcoveata are rezultate slabe si prefera sa-si dedice timpul scamatoriilor. In timp ce locuieste la internat, acesta comunica cu tatal sau prin scrisori, solicitandu-i anumite carti pentru studiu. Parintele ii raspunde insa evaziv si nu ii trimite cele cerute. In final, intors acasa, Morcoveata isi face curaj si, pentru prima data, isi infrunta mama.

Jules Renard (1864-1910) a fost un celebru scriitor francez, a carui opera se remarca prin extraordinare valente educative. In jurnalul sau, autorul afirma ca Morcoveata a fost unul dintre personajele care l-au impresionat cel mai mult: „In fiecare clipa imi amintesc de Morcoveata, traim practic impreuna…”.