Libertatea de stabilire a societatilor in Uniunea Europeana. Culegere de jurispudenta si legislatie - Daniel-Mihail Sandru

Libertatea de stabilire a societătilor în Uniunea Europeană. Culegere de jurispudentă si legislatie - Daniel-Mihail Sandru

Libertatea de stabilire a societatilor [comerciale] este un subiect actual si in continua transformare. Actualitatea provine din necesitatea de a gasi o solutie pentru dezvoltarea afacerilor si, din perspectiva societatilor (a dreptului care le guverneaza in Uniunea Europeana), gasirea unui instrument valid (juridic) si posibil (intuitiv), atragator pentru intreprinzatori si nu doar o himera cu nume frumos.

Titlul IV al Partii a treia („Politicile si actiunile interne ale Uniunii”) denumit „Libera circulatie a persoanelor, a serviciilor si a capitalurilor” din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (TFUE) reglementeaza in capitole distincte „lucratorii”, „dreptul de stabilire”, „serviciile”, „capitalurile si platile”.

Subsecvent primului capitol, urmatoarele capitole vor urmari descrierea si fundamentarea pilonilor prin care libertatea de stabilire se poate aplica in practica: jurisprudenta CJUE, directiva referitoare la fuziunile transfrontaliere, directivele referitoare la filiale si sucursale precum si reglementarea societatii europene. Aceste elemente intregesc „sistemul” dreptului de stabilire in Uniunea Europeana, ne ofera explicatiile necesare, optiunile posibile pentru societatile din statele membre precum si posibile cai de urmat. Cum vom observa, in unele situatii exista o „concurenta” intre reglementari si practica (comerciala, a societatilor, pe de o parte si practica jurisdictionala a CJUE, pe de alta parte).

O importanta parte din prezenta lucrare va fi dedicata distinctiei dintre libertatea de stabilire a societatilor si libera circulatie a capitalurilor, cu referire speciala la „actiunea de aur”.

Aspectele practice sunt cele mai importante, astfel incat am luat in considerare problematica alegerii legii favorabile, si scopul acestei mobilitati societare – in acest sens avem in vedere in primul rand sistemul de taxe care pare sa fie principalul mobil al modificarii sediului societatilor.

Daca multe din elementele constituirii unei societati (capitalul, persoanele, marfurile) sunt, in principiu, fara oprelisti in UE (reprezentantii companiilor circula liber, libertatea de desfasurare a comertului este maxima), ne-am putea intreba daca liberatea de stabilire a societatilor comerciale este mai mult un moft universitar sau este o problema pragmatica. Raspunsul la aceasta „dilema” este tocmai constructia acestei carti, care isi doreste sa prezinte jurisprudenta pertinenta de la nivelul Uniunii Europene si din Romania, in materie.

Lucrarea se adreseaza tuturor  celor care sunt interesati de fenomenul mobilitatii societatilor in Uniunea Europeana, fiind prezentate instrumentele prin care libertatea de stabilire functioneaza. Este in primul rand un volum didactic, o culegere de jurisprudenta relevanta in domeniul libertatii de stabilire cu o introducere desfasurata in primele sapte capitole. Prima editie a acestui volum a fost publicat la Editura Tribuna Economica. Ii multumesc si pe aceasta cale domnului profesor Emilian Stancu, primul redactor al cartii. Prezenta editie cuprinde informatii si jurisprudenta relevanta pana la data de 27 noiembrie 2014.

* In Romania, legea cadru in materie societara este Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificari si completari. Denumirea legii a fost modificata: conform punctului 31 al art. 18 din Legea nr. 76/2012, in tot cuprinsul prezentei legi, sintagma „societate comerciala“ sau, dupa caz, „societati comerciale“ se inlocuieste cu termenul „societate“ sau, dupa caz, „societati“. Vom utiliza in prezenta lucrare in continuare expresia „societati comerciale” intrucat normele Uniunii Europene se refera la acestea dar si pentru usurinta in exprimare/ citire.