Lampa. Povestiri petrilene - Ion D. Sirbu

„Despre mina, sper sa scriu o carte, e o LUME; Blaga zicea ca Agricultorii (tarani, ciobani), Marinarii si Minerii epuizeaza un orizont – deci au dreptul la un folclor al lor. Minerii au unul constituit din taceri, resemnare si o forma de eroism (in fata mortii) care nu exista nici la marinari.

In Petrila, dorm in cimitir nu numai parintii, mosii si stramosii mei, dorm si toate temele, dramele, eroii din romanele si piesele pe care nu le-am putut scrie, pe care am fost obligat sa le uit.

Cand privesc inapoi aceasta colonie… cu nesfarsite cosuri, absolut egala, geometrica, simt cum colcaia acolo, in sufletele si inimile barbatilor, o nobila idee socialista: lupta de clasa sub o forma absolut deloc brutala, ca un fel de vis, ca un fel de ideal, ca un tel in viata. Si peste aceasta speranta politica, a celor mai luminati dintre muncitori, se suprapunea… apa albastra a lecturilor, a viselor, a povestilor, pe care femeile, mai ales femeile, le intretineau in mintea copiilor. Era multa murdarie, dar nu pot sa neg faptul ca de la un capat pana la celalalt al coloniei, daca treceai, simteai ca la fiecare a treia casa era cineva care citea mult sau cineva care canta din muzicuta sau cineva care canta din clarinet sau cineva care canta la vioara sau cineva care avea o nebunie, un hobby, inventa ceva sau umbla prin paduri sau repara ceasornice sau povestea lucruri care nu exista.” (Ion D. Sirbu)

„Povestirile pe teme «mineresti» reprezinta un segment aparte in ansamblul creatiei lui Ion D. Sirbu, marturisind atasamentul scriitorului fata de valorile morale ale tatalui sau si ale coloniei in care s-a nascut. Dupa ce starnise interesul lui Blaga, in studentie, cu o lucrare intitulata Nostalgia orizontului pierdut, in care avansa ipoteza ca «intreaga psihologie, morala, si chiar constiinta sociala a minerilor nu este decat consecinta unei tragice mutatii» – a transmutarii unor tarani din «ordinea orizontala a lumii organice» in cea «verticala, a mineralului» –, scriitorul va da curs indemnului de a ilustra existenta unui autentic folclor mineresc si a unei mitologii sui generis. In consecinta, in textele acestea, care vadesc o autentica vocatie de povestitor, accentul nu se va pune pe aspectele formale, de natura estetico-narativa, ci pe relevanta antropologica a descrierilor de oameni si de peisaje. In fapt, la fel ca poporanistii ieseni de altadata, socialistul Sirbu este si un spirit conservator, un nostalgic al lumii asezate de odinioara, care priveste cu scepticism modernitatea, nevazand in istorie decat o ipostaza degradata a mitului. Scriitorul asistase pe viu la construirea socialismului si nu putea sa priveasca indiferent monstruoasa urbanizare si industrializarea megalomanica a tarii, pe model asiatic. De aceea, Sirbu va incerca sa integreze universul mineresc, cu notele sale particulare si cu imaginarul specific, in coordonatele civilizatiei romanesti traditionale si ale geografiei autohtone.” (Antonio Patras)