Jurnalul unui om norocos - Ilie Popescu-Mohora

Amintirile despre copilaria petrecuta intr-un sat teleormanean, insemnarile zilnice din vremea celui de-Al Doilea Razboi Mondial si din perioada comunista, corespondenta intretinuta de catre Ilie Popescu-Mohora cu cateva personalitati ale Romaniei secolului XX (printre ele numarandu-se Iosif Constantin Dragan si Dinu Adamesteanu) vor fi o revelatie pentru cititorii pasionati de istoria contemporana. Vor avea ocazia sa afle amanunte – povestite cu mult umor – despre viata satului interbelic al Vechiului Regat, despre obiceiurile, traditiile si superstitiile locuitorilor, intamplarile cotidiene ale unui adolescent in orasul Alexandria, incercarile unui student si apoi ale unui tanar ambitios care isi doreste sa razbeasca in Capitala. Din Bogdana cea natala, destinul – profund inraurit de Constantin Argetoianu, politicianul temut, dar respectat de toti adversarii sai – l-a purtat pe Ilie Popescu-Mohora tot mai departe, pana la Roma. Acolo, in „cetatea eterna”, a fost martorul unor prefaceri istorice in anii 1942–1943: prabusirea fascismului si a regimului Mussolini, preluarea puterii de catre maresalul Badoglio, retragerea germanilor si sosirea Aliatilor, proclamarea Republicii de la Salo. Din toate a iesit cu bine, pentru ca a fost un om… norocos.

„Am fost norocos, dar numai prin munca. Nu am realizat nimic fara munca si toate realizarile mele s-au rezumat la satisfactii materiale. Acesta a fost, este si ramane pentru mine norocul meu. Am avut norocul sa fiu ajutat de Constantin Argetoianu, Dumitru Munteanu-Ramnic, Grigore Gafencu, I. Gh. Duca si alti cunoscuti, azi toti disparuti. I-am pomenit pe cei care m-au ajutat sa am putin noroc. Lipsa unui dram de noroc nu-ti aduce decat neplaceri. Am fost ajutat in viata si de studentii evrei si am crezut intr-o stea – sa nu fii rau, sa iubesti adevarul, sa inveti din tot ceea ce te inconjoara, frunza, iarba, norul, aripile si zborul pasarilor.” ILIE POPESCU-MOHORA