Iubita mea, Sputnik - Haruki Murakami

Traducere din limba japoneza de Andreea Sion

Sumire, o tinara nonconformista de douazeci si doi de ani ce viseaza sa devina scriitoare, se indragosteste pentru prima oara in viata. Este o dragoste coplesitoare, ca o tornada ce se napusteste peste o cimpie intinsa. De aceea, Sumire nu ia in seama ca iubeste pe cineva mai in virsta cu saptesprezece ani si, mai mult, ca iubeste o femeie. Cele doua isi petrec vara pe o mica insula din arhipelagul grecesc. La un moment dat, Sumire dispare fara urma. Nimeni nu reuseste sa o gaseasca sau sa-i explice disparitia misterioasa. In cautarea ei porneste si K, un prieten foarte apropiat. Este singurul care intelege ca, pentru Sumire, aceasta era singura solutie de a-si implini dragostea. Ramine totusi speranta reintilnirii intr-o lume„de partea cealalta a oglinzii”.

Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s-a nascut in 1949, la Kyoto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokio. Experienta de proprietar al unui bar in care se cinta jazz (reflectata in romanul sau din 1992, La sud de granita, la vest de soare) si cea de traducator al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote si Raymond Carver isi vor spune cuvintul in formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un tinut amagitor, lipsit parca de suflet si suflu, al carui spirit stravechi pare sa fi disparut aproape in intregime. Primul sau roman, Asculta cum cinta vintul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) si In cautarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). In 1987 a publicat Padurea norvegiana, bestseller international, tradus in numeroase limbi si vindut in milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez (1997) si romanele La capatul lumii si in tara aspra a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica pasarii-arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul marii (2002), 1Q84 (2009-2010) si Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj (2013), precum si volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a disparut (1993), Dupa cutremur (2000), Salcia oarba, fata adormita (2006), Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007), Meseria de romancier (2015) si Uciderea Comandorului (vol. 1, 2018). A fost nominalizat in repetate rinduri la Premiul Nobel.