Istoria serviciilor secrete romanesti pana la 1944 (Vol. VII, Partea 1): Constantin Brancoveanu şi Tarile Romane intre anii 1688 si 1714

Autorul Marian V. Ureche continua opera sa de referinta, intr-o lucrare ce se intinde in peste 10 volume de istorie a serviciilor secrete romanesti. Epoca lui Constantin Brancoveanu a fost, pana acum, insuficient documentata si scoasa in evidenta, pentru a ilustra maretia personalitatii ilustrului domnitor.

Sumarul primei parti a Volumului 7 (cartea are 3 parti)

Adversitatea Cantacuzinilor faţa de nepotul lor Constantin Brancoveanu s-a transformat in furie, mai ales dupa 1712, cand aceştia au realizat ca „domnul muntean vrea sa instituie o dinastie şi sa asigure scaunul domnesc pentru fiul sau mai mare, beizadeaua Constantin (…).”

Ar fi o grava eroare sa se creada ca Inalta Poarta s-a marginit sa centralizeze şi sa stocheze toate aceste pari impotriva lui Brancoveanu trimise de Cantacuzino, de Racoviţeşti, de suedezi sau de alte surse. Şi asta, intrucat marii viziri, incepand cu Ali Paşa (mai 1706 – iunie 1710), Numan Paşa Köprölu (iunie 1710 – noiembrie 1711), Iusuf Paşa (noiembrie 1711 – noiembrie 1712) şi indeosebi continuand cu Ali Paşa (aprilie 1713 – august 1716), ginerele sultanului, au avut un rol activ in supravegherea domnitorului muntean, in dezinformarea, amagirea şi manipularea acestuia. Vorbim, mai exact, de un adevarat scenariu ţesut cu rabdare, migala şi pricepere care sa asigure prinderea domnitorului şi asigurarea, in acest sens, a unui sentiment de siguranţa ce avea drept scop alimentarea increderii ca nimic rau nu i se poate intampla. Şi asta cu atat mai mult, cu cat Inalta Poarta cunoştea cat de minuţios işi pregatise fuga sa şi a familiei in Ardeal şi transferarea aici a unei importante parţi din averea lui. Tot acest scenariu in care Cantacuzinii şi acoliţii lor au avut o foarte insemnata cota-parte a vizat intoxicarea domnitorului muntean cu ştiri false, cu informaţii pasate capuchehaielor sale, unele complice la scenariu,

din care sa reiasa ca la Constantinopol totul este in ordine, ca Brancoveanu este in continuare simpatizat şi apreciat ca şi mai inainte. In fapt, aceasta preocupare de dezinformare se amplifica dupa actul de tradare comis in iulie 1711 de Toma Cantacuzino si dezertarea acestuia la rusi. Din acest moment, ruptura dintre Brancoveanu şi unchii sai Cantacuzini, autorii morali ai actului de tradare comis de Toma Cantacuzino, devine faţişa şi definitiva.”…

CUPRINS

Capitolul I. Ţarile Romane intre anii 1688 si 1699

Context social-politic european

Şcoala diplomatica rusa

Capitolul II. Activitaţi de spionaj, de dezinformare, destabilizare şi influenţa desfaşurate de straini in ţarile romane. Intrigi şi interese religioase cu accente politice in spaţiul romanesc.

Capitolul III. Informaţii culese de transilvaneni

Capitolul IV. Obiective de spionaj şi interese habsburgice

Capitolul V. Spionajul francez in ţarile romane

Capitolul VI. Cateva file ale spionajului polonez

Capitolul VII. Artileria grea a spionajului rus

Capitolul VIII. Spionajul turc şi acţiunile acestuia de dezinformare şi destabilizare

Capitolul IX. Spionajul vremelnic al Suediei intre anii 1709 – 1714 in tarile romane si la Constantinopol