Insula din ziua de ieri. Top 10+ - Umberto Eco

Traducere din limba italiana de Stefania Mincu

Insula din ziua de ieri (1994) este al treilea roman al medievistului si semioticianului Umberto Eco. Roberto della Griva, un tinar nobil italian din secolul al XVII-lea insarcinat cu o misiune delicata si primejdioasa, a supravietuit razboiului, Bastiliei, santajului politic, calatoriei pe mari si naufragiului, pentru a se pomeni izolat pe un vas in mijlocul Pacificului. Daca ar ajunge la insula pe care o are in fata, nu doar soarta lui, ci insusi cursul timpului s-ar putea modifica, dar Roberto nu stie sa inoate… In acest roman care imbina dragostea, aventura, cunoasterea si intriga politica, Eco ofera o adevarata lectie de naratologie, schimbind frecvent registrele povestirii si recurgind la spectaculoase volute stilistice. Roman-scoala al postmodernismului literar, Insula din ziua de ieri este totodata o splendida utopie a depasirii limitelor. "Prin cel de-al treilea roman al sau, Umberto Eco rezolva problema scriiturii, schimbind registrele povestirii dupa retetele recente ale postmodernismului. Recurgind la volutele stilistice multicolore ingaduite de concettismul barochizant, naratorul inventeaza o splendida Utopie a depasirii Limitei Timp prin recuperarea zilei de ieri, intr-un efort gnoseologic plin de peripetii exotice si galante.” (Marin Mincu)

"Insula din ziua de ieri este o poveste ingenioasa care debuteaza cu un naufragiu. Prins in capcana, eroul acesteia, Roberto della Griva, un nobil din Italia Renasterii, rememoreaza bataliile la care a asistat, farmecul vietii pariziene, misiunea sa de spion, incurcaturile amoroase si incercarile de a rezolva problema longitudinii prin mijloace dintre cele mai uimitoare. Universul creat de Umberto Eco este o lume de metafore si paradoxuri izvorata din imaginatia unui savant remarcabil." (Library Journal)

"Povestea vietii lui Roberto della Griva ofera cadrul perfect pentru a zugravi aventuri captivante, intelectuali delicios de iconoclasti si comentarii de o ironie savuroasa despre absurditatea Razboiului de Treizeci de Ani, dar si observatii profunde privitoare la consecintele dezvoltarii cunoasterii stiintifice intr-o lume dominata de religie si politica." (Booklist)

Umberto Eco (1932-2016) a urmat cursurile Universitatii din Torino, luindu-si licenta in estetica. In anii ’60 a fost unul dintre exponentii de frunte ai avangardei culturale italiene, numarindu-se printre fondatorii revistelor Marcatré si Quindici. A fost profesor de semiotica la Universitatea din Bologna. A primit numeroase premii si distinctii culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). A predat la cele mai faimoase universitati din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste patruzeci dintre ele. Din opera sa, Editura Polirom a publicat volumele In ce cred cei care nu cred (in colaborare cu Carlo Maria Martini, 2001, 2011, 2016), In cautarea limbii perfecte (2002), Numele trandafirului (2002, 2004, 2007, 2010, 2011, 2013, 2014), Misterioasa flacara a reginei Loana (2004), Pendulul lui Foucault (2005, 2013, 2018), Trei povestiri (in colaborare cu Eugenio Carmi, 2005, 2019), Baudolino (2005, 2007, 2014), Sase plimbari prin padurea narativa (2006), Limitele interpretarii (2007, 2016), Apocaliptici si integrati. Comunicatii de masa si teorii ale culturii de masa (2008), A spune cam acelasi lucru. Experiente de traducere (2008), Insula din ziua de ieri (2009), De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn si interpretare (2009), Kant si ornitorincul (2010, 2017), Cimitirul din Praga (2010, 2011, 2013, 2018), Cum ne construim dusmanul (2011, 2013, 2017), Confesiunile unui tinar romancier (2011, 2015), Numarul zero (2015, 2020), Cronicile unei societati lichide (2016) si Scrieri despre gindirea medievala (2016).