Ingeri in colivie - Ion-Cristea Marilena

Poemele se deschid intr-un mod direct catre cititor, situandu-l in ipostaza de receptor activ, de coparticipant la noianul de intrebari ce-si cauta raspunsul. De altfel poeta marturiseste „Caut raspuns…”

Marca a unui absurd de ordin cognitiv, anul 2020 domina perceptiile poetei, care pune sub semnul negarii propriul sau eu „Sa fie – acesta, oare, chipul meu? / Nu pot sa cred, acesta nu sunt eu!”, „Nu, nu sunt eu acesta din oglinda”. Poemele menite meditatiei atrag cititorul sa experimenteze o calatorie romantica a sufletului poetic, despre care A. Béguin afirma ca „ sufletul nu este decat locul de contact si de asemanare cu organismul universal” (A Béguin „Sufletul romantic si visul”). Daca simtul auzului vine in coniventa cu verticalizarea fiintei, poeta propune o iesire din absurdul mundan printr-o intrebare directa „Ai auzit vreodata tacerea?”.