Glasul rotilor de tren - Ioan Chirila

,, I s-a spus CFR sau Locomotiva. I se spune Rapid. Nume cuminti, dar nu intru totul potrivite. Echipa ar fi trebuit sa se cheme altfel, in logica mijlocului de transport cu care circula: montagne russe. De ce? Fiindca Rapid are de mult o problema de altitudine. E cand sus, cand jos, brusc si fara menajamente, cu stomacul in gat si inima cat puricele. Ba chefuieste la „Luther” sau la „Mercur”, ba isi plange in pumni dupa o nefacuta prin provincie. Ba o toaca pe Ujpest, ba pierde cu Ariesul Turda. Si cat parfum in paginile acestea semnate de un Ioan Chirila pitulat sub identitatea desenatorului la calea ferata Ion T. Ion. Cat frison picant si picaresc. Cate povesti si figuri. Risipitor pana la inconstienta sau vesel ca un copil pe garla, dand cu piciorul norocului si facand naveta intre A si B, Rapid e mereu subiect de film sau de roman. Lumea Rapidului e un amestec de curtea miracolelor, depou filtrat prin fum si Obor galagios. E lumea lui Berila si Parpala, e lumea ispravilor astronomice si uneori gastronomice. O lume in care azi bei mazagran de la gheata si maine ti se aresteaza patru jucatori inaintea unui meci cu echipa puterii. O lume in care represaliile politice sunt contracarate diplomatic si sugubat. Doar in lumea asta, in toiul unui meci la discretie, un rapidist isi indeamna adversarul sa marcheze fiindca e ziua lui. Doar aici Cupa Romaniei e vazuta ca un „stilet in soare”. Doar aici pierzi cand ai castigat si castigi cand ai pierdut. Doar aici nocturna (de pe Romcomit) consta in becuri pe care le mai sting uneori suturile jucatorilor, spre a fi inlocuite in pauza de electricieni. E lumea printului Baratky si a fachirului Ozon, a lui Filote cel manierat si a artistului Nichi Dumitriu, cel cu driblarea portarului pana la scoaterea lui din teren, pana la groapa de sarituri. E lumea lui Auer si Bauer – si vai de cel care, venit de undeva din afara, ii incurca sau ii ignora. E o lume pe care Ioan Chirila o rescrie cu verva de cronicar si cu talent de scriitor. In fine, e lumea unei echipe al carei proces-verbal de infiintare e scris cu cerneala violet, semn ca se banuia inca de atunci infratirea, peste decenii, a doua echipe care „se iubesc la infinit”.”

Radu Paraschivescu

,, Glasul rotilor de tren este, in realitate, cartea Genezei. A genezei Rapidului si rapidismului. De la panza visinie <> si strungarii de la Grivita, pana la titlul din 1967, atunci cand <>.

Glasul rotilor de tren nu e o carte de povesti, ci o carte de poveste. Incurajati copiii sa citeasca aceasta poveste, pentru a intelege ce este si despre ce este de fapt fotbalul. Copilul care va fi citit povestea asta pana la ultimul ei paragraf, va fi facut, fara sa stie, primul pas pe drumul devenirii rapidiste. Adica al emotiei fundamentale a fotbalului.”

Bogdan Tudor,

suporter rapidist

,, Impreuna suntem de neclintit!”

Liviu Ungurean, alias Bocciu,

Liderul Galeriei Rapid

Despre autor

Ioan Chirila s-a nascut pe 25 octombrie 1925 in orasul Ismail din sudul Basarabiei, o localitate care apartine in prezent Ucrainei.

In anul 1940, la varsta de 15 ani, Ioan Chirila a trecut Dunarea, impreuna cu familia sa, si s-a stabilit in orasul Galati, iar apoi la Braila, unde a absolvit liceul. Ulterior, s-a mutat la Bucuresti, unde s-a inscris la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o in anul 1949.

Din anul 1951 a lucrat ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultura Fizica si Sport, pentru ca din anul 1959 sa activeze ca jurnalist la cotidianul „Sportul popular“ - transformat dupa Revolutie in „Gazeta sporturilor“. La acest cotidian sportiv, Ioan Chirila a indeplinit pe rand functiile de redactor (1959-1961), sef de rubrica (1961-1971), publicist comentator (1971-1978), sef de sectie (1978-1993), director general (1993-1999). Din anul 1997 a lucrat ca senior editor la cotidianul „Pro Sport“. A participat la noua turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal si la doua editii ale Jocurilor Olimpice de vara.