Femeia nisipurilor - Kobo Abe

Description

Traducere din limba japoneza de Magdalena Levandovski-Popa Roman ecranizat in 1964, in regia lui Hiroshi Teshigahara; filmul a fost distins in acelasi an cu Premiul pentru cel mai bun film strain la Festivalul de la Cannes.   Niki Jumpei, protagonistul romanului Femeia nisipurilor, profesor si entomolog amator, descopera in niste dune un sat straniu, ai carui locuitori traiesc in gropi sapate in nisip. Tinut captiv de o vaduva intr-una dintre gropi, se vede nevoit sa indeparteze necontenit nisipul care ameninta sa ingroape comunitatea. Trasind cu o mina de maestru etapele revoltei, infringerii si apoi ale resemnarii eroului, Kobo Abe izbuteste o analiza magistrala a comportamentului unui om pus intr-o situatie-limita. Romanul alegoric al lui Kobo Abe este considerat una dintre cele mai valoroase opere japoneze postbelice. Romancier, prozator, dramaturg, critic literar, regizor si fotograf, Kobo Abe (1924-1993) s-a nascut in Tokyo si si-a petrecut copilaria in Mukden, Manciuria, in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial. In 1948 a absolvit medicina la Universitatea Imperiala din Tokyo, dar nu a practicat niciodata. Formatia lui de medic e asociata de critica descrierilor meticuloase ale obiectelor si tonului detasat, aproape clinic, al multora dintre scrierile sale. A debutat cu un volum de poezii in 1947. A scris mai multe povestiri cu tenta kafkiana si subiecte de science-fiction, incununate cu premii importante. In 1957 ii apare romanul Fiarele se intorc acasa, dar recunoasterea internationala i-o va aduce Femeia nisipurilor, care impune un scriitor inrudit cu Albert Camus si Samuel Beckett. In 1964 publica romanul Chip strain (1964), care abordeaza relatiile dintre oameni si incearca sa defineasca natura identitatii individuale, tema reluata si in Harta arsa (1967). A scris peste zece piese de teatru, regizind citeva dintre ele. A mai regizat, cu succes, piese de Harold Pinter, Eugen Ionescu si Samuel Beckett. La Editura Polirom au aparut: Harta arsa (2006), Chip strain (2006) si Barbatul-cutie (2007).