Dor de iubire. Poezii - Ion Dogioiu

Scriu versuri de pe vremea cand am invatat sa scriu destul de bine, adica de vreo jumatate de secol. Visul meu din copilarie a fost sa scriu o carte, cat de mica si cat de neinsemnata ar putea sa fie. A fost visul care mi-a dat mereu putere si rabdare sa merg mai departe, mi-a pastrat vie in suflet speranta ca, intr-o zi, o sa reusesc. Si am reusit.

Sufletul celui care scrie o carte, picteaza, joaca pe scena e ca un fluture care iubeste toate florile, chiar si pe cele desenate de iarna pe geamuri. Un fluture care iubeste lumina si se ridica spre ea, chiar daca stie ca va arde.