Cu ochii la steaua Kajam - Alexia Ema Burneci

dormi copile

bratele mi-au obosit

golul dintre ele

este mai greu decat infinitul

sub ochi am adunat

toate noptile ultimilor douazeci de ani

lasa-mi numai una

si ce daca jucaria ta preferata sunt eu

uita sa intorci cheita macar o data

inca n-am invatat limba mortilor si

nu stiu cum sa-ti spun

ca sanii inca se umplu de lapte

cand fugi din mormant

si dor

dor pana la lacrimi

pana la celalalt copil

fii cuminte si dormi

mama iti promite

ca in noaptea de Craciun

ne vom juca de-a v-ati ascunselea

printre cruci.

… cartea Alexiei Ema Burneci, o poeta „blestemata” prin aproape toate ipostazele pe care si le asuma: „am invatat sa injur/ am inceput cu tine apoi cu mama/ mi-am injurat si fratele pe tata l-am blestemat”; „fa cumva si strange-ma in brate/ daca e nevoie ucide-l pe dumnezeu”; „chipul asta din oglinda/ l-am mai vazut candva/ il recunosc dupa gura neastamparata/ si privirea aceea de femeie/ nascuta din coasta de drac”. Exista si o nota de teribilism in poeziile Alexiei Ema, ca si unele caderi in vulgaritate, dar peste ele adie vantul diafan al poeticitatii, care matura asperitatile si pune stavila teribilismelor facile. Iesirea din umoralitati negre si „iluminarea” ar putea sa sune cam asa: „esti liber/ sa nu raspunzi minciunii/ cu alte minciuni”. Caci ochii privesc in sus, la steaua Kajam.

Ioan Es. Pop

… acest volum de poezie este o carte eveniment. Unii or s-o blameze, altii o vor lauda. Dar va fi, cu certitudine, o carte de care se va tine cont.

Florentin Sorescu