Cred, marturisesc si astept viata vesnica. O istorie teologica a Simbolului Niceo-Constantinopolian - Daniel Benga

Dupa cum afirma si autorul in Argumentul care deschide acest important volum, „o istorie teologica a Crezului Niceo-Constantinopolitan constituie un demers fascinant si un itinerar ce porneste de la marturisirile de credinta ale Noului Testament, ca aceea a lui Petru, facuta la Cezareea lui Filip, cand a raspuns la interogatia Mantuitorului prin cuvintele: „Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16, 16). Prin astfel de formule de credinta sau homologhii, crestinii inceputurilor au creat primele sumare ale credintei in Sfanta Treime si in Fiul lui Dumnezeu intrupat. Istoria Simbolului credintei este descrierea amplificarii si augmentarii scurtelor homologhii si sumare de credinta ale Bisericii primare datorita noilor contexte in care Biserica a trebuit sa propovaduiasca si sa apere credinta. Dezvoltarea formulelor de credinta initiale a constat intr-un proces de prelucrare succesiva a micilor „crezuri” ale inceputului, in special simboluri baptismale, pana la standardizarea lor in cele doua mari simboluri ale Bisericii primelor veacuri, Simbolul Niceo-Constantinopolitan1 (sec. IV) si Simbolul Apostolic (Textus receptus, sec. VII).

De ce se intituleaza lucrarea de fata O istorie teologica a Simbolului Niceo-Constantinopolitan? Viziunea teologica pe care se fundamenteaza este una holistica: istorica, teologica, simbolica, interdisciplinara si liturgica, incercand sa descrie istoria Crezului Niceo-Constantinopolitan in toata complexitatea acesteia. Consideram ca Simbolul credintei ortodoxe a parcurs doua trasee fundamentale: 1. cel al formularii acestuia, pe baza revelatiei nou-testamentare, a practicii, teologiei, vietii si experientei martirice si liturgice a primelor comunitati crestine, de catre Sfintii Parinti de la Niceea (325) si Constantinopol (381); 2. cel al receptarii sale in viata Bisericii, care a inceput imediat dupa formularea si aprobarea definitiva din 381 si s-a concretizat in asumarea doctrinara, baptismala, liturgica si in arta a acestuia. Aceasta privire asupra istoriei Crezului Ortodox este ceea ce consideram a fi o perspectiva teologica completa asupra unui text ce contine in mod succint intreaga credinta a Bisericii si din care isi hraneste credinta, zi si noapte, intregul corp eclezial.”