Corul leilor - Gyorgy Dragoman

Dupa ce a publicat citeva romane importante, iata-l pe Dragoman revenind la proza scurta, pe care o scrie din adolescenta. Corul leilor este o selectie de prima mina din rodul a nu mai putin de treisprezece ani de creatie. Ceea ce insufla viata povestirilor este ritmul lor, protagonistii invingindu-si prin muzica temerile, doliul, suferintele din dragoste, aleanul. In fiecare fraza pulseaza muzica, rasuna jazzul, baladele latino, heavy metalul barbar sau valsurile nobile si sentimentale, duduie manelele si popul coreean, bataile inimii se amplifica, pasii in alergare bat darabana pe pavajul de piatra. In povestirea ce da titlul volumului, risul bunicului care-si consoleaza nepotul face obiectele ce se odihnesc in sertarele comodei sa se cutremure, dind nastere unei polifonii, de parca toate capetele de leu ce o impodobesc s-ar fi apucat sa miriie in cor. Lumea este privita din multiple puncte de vedere, iar in povestiri monologheaza cind un baiat sau o fetita, cind o femeie sau un barbat in toata firea. Fiecare cinta pe vocea lui, dar toate cintecele au un izvor comun: pasiunea si curajul de a fi – precum si o rafinata, dulce melancolie.

„Acest volum de proza scurta este cu adevarat o carte a curajului, ce exploreaza posibilitatile confruntarii. In dificila competitie, protagonistii sint sustinuti de muzica, fie ca solisti, fie ca simple voci din cor. Puterea muzicii ii ajuta atit pe ei, cit si pe cititori sa creada intr-un happy-end.” (Barka)

„Modul ingenios in care Gyorgy Dragoman foloseste forma naratiunii scurte pentru a sonda abisurile psihicului uman este cu adevarat impresionant.” (Süddeutsche Zeitung)

„In noul sau volum de proza scurta, Gyorgy Dragoman a ales sa abordeze lucrurile dintr-o perspectiva ce apartine indeobste copilului. Povestirile sale, uneori cu accente suprarealiste, trimit adesea la muzica si la istoria Romaniei, iar structura frazelor este asemanatoare unor caderi de apa.” (Deutschlandfunk)

„Corul leilor este o carte a iertarii, cu un lung sir de pacate si povestile din umbra lor, ce le justifica iertarea. E acolo povestea alcoolicului, a cleptomanului, a spargatorului de banci, a dependentului de munca. Povestea omului. A unei lumi in care nu exista decit adevaruri fundamentale si in care toti cauta mintuirea.” (Perspektíva)

György DRAGOMÁN este unul dintre cei mai apreciati si mai tradusi scriitori maghiari contemporani. Nascut in 1973 la Tirgu Mures, s-a stabilit in 1988 in Ungaria, impreuna cu familia. A studiat filosofia si literatura engleza la ELTE, in Budapesta, si a lucrat la o teza de doctorat despre proza lui Samuel Beckett, traducind in acelasi timp din operele lui Beckett, James Joyce, Ian McEwan si Irvine Welsh. Dragomán a debutat in 2002, cu volumul A pusztítás könyve (Cartea desfacerii), care a primit premiul Bródy, urmat in 2003 de piesa de teatru Nihil si in 2005 de romanul A fehér király (Regele alb; Polirom 2008, 2017), care a fost distins in Ungaria cu premiile Tibor Déry si Sándor Márai si a fost tradus in peste 30 de limbi, in present existind si un proiect de ecranizare a cartii in Marea Britanie. In 2011 lui György Dragomán i s-a acordat premiul literar Jan Michalski pentru acelasi roman. In 2014 prozatorul a publicat romanul Máglya (Rugul; Polirom, 2015), care s-a bucurat de un succes instantaneu in Ungaria si a fost preluat de edituri din Statele Unite, Olanda si Germania, confirmind valoarea unui autor cu o viziune si un stil ce au cucerit deja un public larg.