Atenuarea cuantumului cautiunii sau, dupa caz, suprimarea obligatiei de consemnare a cautiunii aferente cererilor de suspendare (provizorie) a executa

Gestionarea cererilor de ajutor public judiciar cu privire la plata cautiunilor avand un cuantum excesiv sub aspectul admisibilitatii si, consecutiv, daca este cazul, al temeiniciei a reprezentat si continua sa reprezinte o problema controversata in practica, cu o regularitate deosebita in jurisprudenta instantelor de judecata nationale, cu o raspandire geografica generoasa in sanul instantelor si cu o vandabilitate constant ridicata.

Ambiguitatile reglementarii interne, competenta materiala limitata a instantelor de judecata de a solutiona cereri de ajutor public judiciar ori, dupa caz, de acordare a facilitatilor la plata cautiunilor, insotite, daca este cazul, de cererea corespunzatoare de reexaminare, si lipsa unui filtru judiciar ierarhic superior au creat premisele arbitrariului si neuniformitatii in interpretare.

Caracterul incitant al problematicii s-a reflectat in disensiunile jurisprudentiale si, consecutiv, in inclestarile doctrinare aparent afabile, pe alocuri chiar „suculente”, de un farmec aparte, in care spiritul pacificator si-a gasit cu greu locul; in pofida evidentei dezacordului, chestiunea de drept a ramas nesolutionata expres de un legiuitor national dezinteresat.

Intr-un climat mult prea putin favorabil ideii de flexibilitate, reflexul cotidian al unui numar reprezentativ de juristi al imbratisarii tezei respingerii ca inadmisibile a cererilor de ajutor public judiciar cu privire la plata cautiunii reflecta o doza (considerabil) redusa de acceptabilitate a tezei admisibilitatii unor astfel de cereri – chiar si subsecvent momentului pronuntarii deciziei in cauza SC Eco Invest SRL si Ilie Bolmadar c. Romaniei – si pune inevitabil reflectorul pe fragilitatea dreptului de acces la o instanta al eventualului constituent al cautiunii.

Respingerea ca inadmisibila a cererii de ajutor public judiciar ori, dupa caz, de acordare a facilitatilor la plata cautiunilor si, respectiv, daca este cazul, ca neintemeiata a cererii corespunzatoare de reexaminare are un impact deosebit indeosebi asupra eventualului constituent al cautiunii – aceasta ridicand un obstacol de netrecut in calea dreptului de acces la o instanta – ca efect al negarii din fasa a dreptului sau de acces la o instanta sub aspectul obtinerii suspendarii (provizorii) a executarii silite, impact ce se repercuteaza in mod direct asupra adversarului sau din proces care obtine practic castig de cauza pe motive pur formale.

DESPRE LUCRARE

Gravitand in jurul a trei sintagme-cheie – ajutorul public judiciar, accesul la o instanta si, respectiv, cautiunile judiciare –, lucrarea analizeaza masura in care solutia de admisibilitate si, consecutiv, de examinare pe fond a cererilor de ajutor public judiciar si, dupa caz, de acordare a facilitatilor la plata cautiunii – ca unica posibila garantie procedurala (remediu) de drept intern – poate reprezenta, cu adevarat, o solutie disponibila, salvatoare (si nu doar paliativa) pentru eventualul constituent al cautiunii, asigurand, cel putin intr-o prima etapa, triumful dreptului de acces la o instanta, prin efectul unui „compromis” necesar intre cele doua drepturi ale raportului juridic executional aflate la confluenta, sau, dimpotriva, reprezinta un mecanism ineficient in plan intern.

Problematica readusa in prim plan de aceasta lucrare nu este una noua pentru autor; ea a fost analizata in timp; autorul a valorizat in urma cu ceva vreme dezacordul doctrinar legat de admisibilitatea ajutorului public judiciar cu privire la plata cautiunii in cuprinsul a doua studii in coautorat (embrionare pentru prezenta lucrare) despartite de un foarte scurt interval temporal[1]; subsecvent pronuntarii deciziei in cauza SC Eco Invest SRL si Ilie Bolmadar c. Romaniei[2], pe fondul deschiderii catre materia drepturilor omului, autorul a reluat analiza, intr-un succint articol dedicat acestui subiect[3]. Lucrarea de fata coaguleaza studiile purtand amprenta autorului, pune pe un fagas firesc doctrina si jurisprudenta relevante, reprezentand astfel  continuarea fireasca a demersurilor stiintifice neslefuite – incepute cu mai bine de 10 ani in urma, anterior inscrierii sale la doctorat, continuate pe durata cercetarii doctorale – ce se preteaza la limpezirea, rafinarea, nuantarea si suplimentarea propriilor argumente, rationamente si concluzii expuse in articolele anterioare pentru a fundamenta solutia propusa la acea vreme.

PUNCTE FORTE

- bazinul jurisprudential al lucrarii este unul generos, jurisprudenta este variata sub aspect geografic, relevanta subiectului tratat si este culeasa, in buna masura, prin demersuri proprii, de la instante de judecata si autoritati;

- creioneaza consecintele negative ale solutiei-reflex de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de ajutor public judiciar cu privire la plata cautiunii;

- reprezinta un demers aprofundat centrat pe necesitatea asigurarii dreptului de acces la o instanta dintr-o perspectiva critica integratoare si armonizatoare conventional-nationala;

- valorifica in mod eficient jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in domeniu;

- pune reflectorul pe decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului din cauza SC Eco Invest SRL si Ilie Bolmadar c. Romaniei pentru a identifica de ce registrul factual si juridic retinut de Curte nu fuzioneaza in integralitate cu realitatea faptica si juridica, pentru a identifica erorile Curtii (din aceasta cauza) si pentru a extrage, inventaria, diseca si integra in plan intern dezlegarile obligatorii din aceasta decizie;

- analizeaza critic cele doua teze antagonice – i. e. refractar-conservatoare si diminuator-exoneratoare – si asaza controversa pe noi fundamente juridice;

- diseca si actualizeaza problematica acordarii ajutorului public judiciar cu privire la plata cautiunii din perspectiva reglementara, a doctrinei si a jurisprudentei, propunand chei proprii de interpretare a problematicii.

PUBLICUL TINTA

- avocati litiganti care se vad nevoiti sa acceseze calea cererilor de ajutor public judiciar ori, dupa caz, de acordare a facilitatilor la plata cautiunilor si, respectiv, daca este cazul, calea cererii corespunzatoare de reexaminare;

- judecatori ca factori decidenti ai unor cereri de tipul celor evocate;

- cursanti INPPA;

- justitiabili neinitiati [e. g., solicitanti de ajutor public judiciar, de facilitati la plata cautiunii  in cadrul cererilor de suspendare (provizorie) a executarii silite] care isi doresc sa exploreze argumentele pentru a formula o cerere care sa tinda la micsorarea cuantumului cautiunii ori la exonerarea de la plata acesteia;

- cercetatorii din domeniul juridic.

DESPRE AUTOR: Liviu-Alexandru Viorel este doctor in drept al Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti, avocat pledant de aproape 16 ani, conducator de seminare la Facultatea de Drept a Universitatii „Nicolae Titulescu”, formator titular la Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor, cercetator experimentat, autor sau coautor a 5 carti cu tematica juridica si a peste 40 de articole juridice, lector la conferinte sau dezbateri juridice.