Arhimandritul Iuliu Scriban si Oastea Domnului - Ovidiu Rus

Eu nu sunt in Oaste, pentru ca timpul nu-mi ingaduie sa ma ocup in chip osebit cu aceasta minunata lucrare. Dar sunt un prieten al Oastei Domnului. Cu toata inima sunt pentru ea. Ca preot si profesor, simt ca e de datoria mea sa folosesc mijloacele care au rasarit pe pamantul romanesc pentru inviorarea credintei strabune. De aceea ajut miscarea. Si voi sluji-o totdeauna. Un om totdeauna trebuie sa-si dea indreptarile faptei lui. Oastea lucreaza in mijlocul obstii pentru obste. Trebuie sa se infatiseze totdeauna curata inaintea acesteia si nu trebuie sa lase ca macar o farama de indoiala sa se strecoare impotriva ei. Pentru aceasta nu trebuie sa taca impotriva nici unei lovituri. Trebuie sa se apere. Cand fata ei este atat de luminoasa, cand inima ii este atat de curata, poate fi lucrul acesta atat de greu? (...) Deoarece lucrurile stau asa, eu inca de mult am simtit nevoia unei slujbe noi in sanul Ostii. Pana inca nu rasarisera atatea maraieli impotriva ei, mi-am zis ca trebuie sa alcatuim o tabara care sa aiba numai aceasta grija. Cum stau granicerii la hotar si pazesc si indata sunt cu arma gata la aparare impotriva incalcarii si a repezi pe cel ce vrea sa incalce granita, asa trebuie sa fie niste graniceri ai Ostii, care sa-i scuture fara intarziere pe toti cei ce vin sa improaste cu otravurile lor impotriva ei. (...) Este in folosul Ostii ca sa lucreze in felul acesta. - Arhimandritul I. Scriban