Alergiile. O falsa problema medicala si solutii eronate - P. V. Marchesseau

Naturopatia ne va dezvalui ca bolile alergice nu vin din exterior, ci din  interior, si ca „alergia” este ultima picatura care umple vasul umoral. Problema alergica nu rezida in natura alergenului, ci in umorile mai mult sau mai putin incarcate ale pacientului. Nu exista alergie care sa nu cedeze rapid in fata unei cure de detoxifiere naturopatica, a terenului organic.

«Deviza inteleptului este: „Cap, inima si corp pure”. Ceea ce inseamna ca pentru a ajunge la intelepciune trebuie sa stim sa ne epuram ideile, sentimentele si umorile. » P. M.

Fragment din Alergiile:

Problema, asa cum se pune ea in Igiena Vitala

Pentru a intelege fenomenul alergiei si eroarea medicinei oficiale in acest domeniu, trebuie ca cititorul sa perceapa bine tot continutul celor doua notiuni (fundamentale in studiile noastre): cea a mediului umoral si cea a furtunii neuronale.

Mediul umoral

Este reprezentat de plasma circulanta (sau mobila), ca si sangele, limfa si serurile extra-celulare. Aceste lichide constituie aproape 80% din organismul uman. Ne putem compara cu un fel de cada, limitata de piele si de mucoase, si plina de apa, in care plutesc numerosi corpusculi. Aceste lichide sunt mijloacele de transport a diverselor substante de care au nevoie celulele noastre constitutionale (nutritie), si a deseurilor si reziuurilor care rezulta in urma activitatii acelorasi celule (eliminare). Elementele nutritive sunt obtinute prin degradarea alimentelor brute la nivelul ultimei parti a intestinului subtire (gura, stomac, duoden si partile superioare ale intestinului, preparand alimentele pentru a putea fi asimilate).

Deseurile si reziduurile, sub forma cleiurilor si cristalelor, sunt preluate de aceste lichide; iar acestea se epureaza, trecand prin patru mari filtre, numite emonctorii, care sunt: plamanii si mucoasele fetei, rinichii, pielea si intestinul cu ficatul si vezica biliara.

In general, lichidele umorale isi echilibreaza transporturile intre dus si intors. Aceasta este starea de sanatate. Dar se pot produce livrari excedentare sau carente in serviciul de „salubritate”.

In ambele cazuri (supraalimentatia sau insuficienta emonctoriala), rezultatul este in mod sensibil acelasi: apare un dezechilibru, adica o supraincarcare (surplus) umorala.

Astfel, putin cate putin, si pe masura ce imbatranim, lichidele noastre se satureaza cu produse neutilizate (zaharul diabeticilor) sau cu deseuri de eliminare (acid uric, uree etc.).  In plus, daca viata noastra este catusi de putin supusa unor stresuri nervoase: nelinisti, grija afacerilor, tristeti, deceptii etc., creierul cortical (creierul ganditor) va atrage spre el toata energia nervoasa si va jena activitatea diencefalului (creierul neuro-visceral) care, prin lanturile simpaticului, comanda organelor. Efectul enervarii are ca rezultat franarea suplimentara a eliminarilor.

Deci, motorul uman se imbacseste; si nimeni nu se gandeste ca sursa bolilor noastre se gaseste in aceasta calamina. Si, bineinteles, marea parte a medicilor si a tamaduitorilor scoliti la toate scolile uita sa „vidanjeze” motorul.

Fiecare, in functie de specialitatea sa, va cauta, totusi, sa intervina: unul va recomanda un „super - carburant” (alimente bogate in principiile X, Y, sau Z); altul va incerca sa stimuleze „aprinderea” (excitand reflexele simpatice); inca unul va adauga un „produs chimic miracol”, care va ambala momentan motorul fara insa sa dea afara calamina care lipeste pistoanele, scurt-circuiteaza bujiile si corodeaza metalul.

Se va interveni in toate modurile, dar  niciodata in cel bun: in sensul epurarii lichidelor prin asanarea alimentara a sursei de supraincarcare, prin dezenervare pentru eliberarea diencefalului si deschiderea sistematica si concomitenta a celor patru emonctorii. Aceste manevre constituie cura de detoxifiere in naturopatia ortodoxa (sau igiena vitala), pentru care va vom da exemple mai departe.